Un medicament pentru diabet ar putea preveni formarea cheagurilor de sânge. Descoperire importantă pentru pacienții cu risc de infarct și AVC

Un medicament pentru diabet ar putea preveni formarea cheagurilor de sânge. Descoperire importantă pentru pacienții cu risc de infarct și AVC

Un medicament utilizat în tratarea diabetului de tip 2 ar putea avea beneficii importante și pentru sănătatea inimii. Cercetătorii americani au descoperit că sotagliflozinul poate reduce activitatea trombocitelor, celulele din sânge care participă la formarea cheagurilor. Rezultatele experimentelor sugerează că substanța ar putea contribui la prevenirea unor evenimente cardiovasculare grave, precum infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. Deși descoperirea este promițătoare, specialiștii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili amploarea beneficiilor la oameni.

Cercetătorii au observat o reducere importantă a formării cheagurilor

Studiul a fost realizat de o echipă de la Universitatea din Michigan, iar rezultatele au fost publicate în revista științifică Journal of Clinical Investigation. Oamenii de știință au analizat modul în care sotagliflozinul influențează procesele implicate în coagularea sângelui.

În experimentele efectuate pe șoareci, administrarea medicamentului a redus formarea cheagurilor cu aproximativ 60%. Rezultatul a atras atenția cercetătorilor, mai ales după comparația cu un alt tratament folosit în diabet, empagliflozinul, care a produs o reducere de numai 5–10% în aceleași condiții experimentale.

Diferența sugerează că sotagliflozinul ar putea avea proprietăți suplimentare față de alte medicamente din aceeași categorie.

Totuși, procentul de 60% se referă la rezultatele obținute în experimentele pe animale. Acesta nu înseamnă că pacienții care iau medicamentul au automat un risc de infarct sau AVC cu 60% mai mic.

Cum acționează sotagliflozinul asupra organismului

Sotagliflozinul, comercializat în Statele Unite sub denumirea Inpefa, face parte din categoria inhibitorilor transportorilor de sodiu și glucoză. Aceste medicamente influențează modul în care organismul gestionează glucoza, dar unele dintre ele au demonstrat și beneficii cardiovasculare.

Particularitatea sotagliflozinului este că acționează asupra a două proteine, SGLT1 și SGLT2. În schimb, medicamente precum empagliflozinul și dapagliflozinul blochează în principal SGLT2, o proteină implicată în reabsorbția glucozei la nivelul rinichilor.

Cercetătorii consideră că influența asupra SGLT1 ar putea explica o parte dintre efectele observate asupra formării cheagurilor.

Această proteină se găsește în mai multe țesuturi ale organismului și ar putea participa la procese care influențează activitatea trombocitelor.

Michael A. Holinstat, profesor la Universitatea din Michigan și unul dintre coordonatorii cercetării, consideră că identificarea unui tratament capabil să acționeze atât asupra problemelor metabolice, cât și asupra riscurilor cardiovasculare ar putea reprezenta un avantaj important pentru anumite categorii de pacienți.

Trombocitele au un rol esențial în apariția infarctului și a AVC-ului

Trombocitele sunt componente ale sângelui care ajută organismul să oprească sângerările. Atunci când un vas sanguin este lezat, acestea se activează, se grupează și contribuie la formarea unui cheag care limitează pierderea de sânge.

Procesul este indispensabil pentru supraviețuire, însă activarea excesivă a trombocitelor poate deveni periculoasă.

Dacă un cheag se formează în interiorul unei artere și blochează circulația sângelui, țesuturile alimentate de vasul respectiv nu mai primesc suficient oxigen. Atunci când este afectată o arteră coronară, poate apărea infarctul miocardic. Dacă blocajul întrerupe alimentarea cu sânge a unei regiuni a creierului, se poate produce un accident vascular cerebral ischemic.

Pentru a înțelege mai bine efectele sotagliflozinului, cercetătorii au analizat și probe de sânge recoltate de la voluntari sănătoși și de la persoane diagnosticate cu diabet de tip 2.

Experimentele au arătat că substanța reduce activarea trombocitelor și tendința acestora de a se grupa. Empagliflozinul nu a produs efecte comparabile în testele respective.

Aceste observații oferă o posibilă explicație pentru unele dintre beneficiile cardiovasculare asociate sotagliflozinului.

Medicamentul ar putea acționa prin mai multe mecanisme

Pentru a verifica rolul proteinei SGLT1, oamenii de știință au realizat un alt experiment, în care au eliminat genetic această proteină din trombocitele unor șoareci.

Modificarea a determinat o reducere de aproximativ 40% a formării cheagurilor, un rezultat important, dar inferior celui obținut prin administrarea sotagliflozinului.

Cercetătorii au testat și mizagliflozinul, o substanță care blochează selectiv SGLT1. Nici în acest caz nu au fost reproduse integral efectele sotagliflozinului.

Rezultatele sugerează că medicamentul ar putea influența coagularea prin mai multe mecanisme biologice, nu doar prin blocarea unei singure proteine.

O posibilă explicație implică celulele endoteliale, care formează stratul interior al vaselor de sânge și interacționează permanent cu trombocitele.

Specialiștii încearcă să stabilească dacă efectul protector apare și prin modificarea comunicării dintre aceste celule.

Cercetarea trebuie să țină cont și de siguranța tratamentului. Blocarea intensă a proteinei SGLT1 poate provoca reacții adverse digestive, astfel încât dezvoltarea unor terapii noi necesită evaluarea atentă a raportului dintre beneficii și riscuri.

Tratamentul ar putea fi studiat și pentru persoanele fără diabet

Sotagliflozinul este deja aprobat în Statele Unite pentru anumite categorii de adulți cu insuficiență cardiacă și pentru reducerea unor riscuri cardiovasculare la pacienți eligibili cu diabet de tip 2 și afecțiuni asociate.

Noile descoperiri ridică însă întrebarea dacă efectele asupra trombocitelor ar putea fi utile și în cazul persoanelor care nu au diabet.

Printre direcțiile de cercetare se numără pacienții cu boală cronică de rinichi și cei cu fibrilație atrială, o tulburare a ritmului cardiac asociată cu un risc crescut de accident vascular cerebral.

Deocamdată, studiul nu demonstrează că sotagliflozinul poate înlocui medicamentele anticoagulante sau antiagregante folosite pentru prevenirea cheagurilor. De asemenea, nu justifică administrarea sa exclusiv pentru prevenirea infarctului ori a AVC-ului în afara indicațiilor aprobate.

Pentru confirmarea noilor beneficii vor fi necesare studii clinice care să urmărească direct apariția evenimentelor cardiovasculare la pacienți.

Descoperirea oferă însă o perspectivă asupra modului în care un medicament conceput pentru controlul unor probleme metabolice poate influența și alte procese importante din organism. Dacă rezultatele vor fi confirmate în cercetări viitoare, sotagliflozinul ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de protecție cardiovasculară pentru pacienții cu risc ridicat.

Sursa foto + text: csid.ro

By admin

Lasă un răspuns