Osteoporoza poate începe să se pregătească încă din tinerețe. Obiceiurile care îți protejează oasele după 60 de ani

Osteoporoza poate începe să se pregătească încă din tinerețe. Obiceiurile care îți protejează oasele după 60 de ani

Sănătatea oaselor este rareori o preocupare la 20 sau 30 de ani. La această vârstă, organismul pare suficient de puternic pentru a face față efortului fizic, iar problemele asociate îmbătrânirii par foarte îndepărtate. Cu toate acestea, tocmai în primii ani ai vieții adulte se formează o mare parte din rezistența sistemului osos, iar alegerile făcute în această perioadă pot influența riscul de osteoporoză de mai târziu.

Alimentația, mișcarea, greutatea corporală și anumite obiceiuri zilnice contribuie la menținerea densității osoase. Specialiștii atrag atenția că prevenirea osteoporozei nu ar trebui să înceapă odată cu apariția primelor probleme, ci cu mult înainte, atunci când organismul are încă o capacitate ridicată de a construi țesut osos.

De ce primii 30 de ani sunt atât de importanți pentru oase

Deși par structuri rigide și permanente, oasele sunt țesuturi vii, care se modifică permanent. Organismul îndepărtează în mod natural țesutul osos îmbătrânit și îl înlocuiește cu unul nou, printr-un proces cunoscut drept remodelare osoasă.

În copilărie, adolescență și la începutul vieții adulte, formarea de țesut osos este mai intensă decât pierderea acestuia. În această perioadă, scheletul se dezvoltă și acumulează mineralele care îi oferă rezistență.

Majoritatea oamenilor ating nivelul maxim al masei osoase în jurul vârstei de 30 de ani, deși momentul exact diferă în funcție de genetică, sex, alimentație și stilul de viață.

După această etapă, organismul continuă să își reînnoiască țesutul osos, însă capacitatea de a acumula masă osoasă suplimentară scade. Odată cu înaintarea în vârstă, pierderile pot deveni mai mari decât cantitatea de țesut nou format.

Persoanele care au acumulat o masă osoasă mai mare în tinerețe pornesc, în general, cu un avantaj. Acest lucru nu înseamnă că sunt complet protejate împotriva osteoporozei, dar poate reduce riscul de fragilitate osoasă în anii următori.

Osteoporoza poate evolua ani întregi fără simptome

Una dintre particularitățile osteoporozei este faptul că nu provoacă întotdeauna manifestări vizibile în fazele incipiente.

O persoană poate avea o densitate osoasă redusă fără să simtă durere sau să observe schimbări evidente în activitățile zilnice. În multe cazuri, afecțiunea este descoperită abia după apariția unei fracturi produse în urma unei căzături ușoare sau a unui traumatism care, în mod normal, nu ar fi trebuit să provoace o asemenea leziune.

Fracturile vertebrale pot determina dureri de spate, reducerea înălțimii sau modificări ale posturii. Fracturile de șold sunt deosebit de importante din cauza complicațiilor și a impactului asupra mobilității, mai ales la persoanele în vârstă.

Riscul de osteoporoză crește odată cu înaintarea în vârstă, iar femeile sunt mai expuse după menopauză, când scăderea nivelului de estrogen accelerează pierderea masei osoase.

Totuși, boala nu afectează exclusiv femeile și nici nu este inevitabilă. Bărbații pot dezvolta osteoporoză, iar anumite afecțiuni și tratamente medicamentoase pot favoriza fragilitatea osoasă chiar și la vârste mai tinere.

Alimentația din tinerețe influențează rezistența scheletului

Calciul este unul dintre cele mai importante minerale pentru sănătatea oaselor, dar nu acționează singur. Organismul are nevoie de un aport adecvat de vitamina D, proteine și alți nutrienți pentru a menține structura și funcționarea normală a sistemului osos.

Lactatele reprezintă surse cunoscute de calciu, însă acesta poate fi obținut și din alte alimente. Iaurtul, brânzeturile, anumite legume verzi, tofu preparat cu săruri de calciu și băuturile vegetale fortificate pot contribui la acoperirea necesarului zilnic.

Persoanele care nu consumă produse lactate trebuie să acorde o atenție mai mare diversificării alimentației, astfel încât să nu ajungă la un aport insuficient de calciu.

Vitamina D are un rol esențial în absorbția acestui mineral. Ea poate proveni din alimentație, din suplimente recomandate medical și din sinteza realizată de piele sub acțiunea radiațiilor solare. Peștele gras și gălbenușul de ou pot contribui la aport, însă alimentația singură nu asigură întotdeauna cantitatea necesară.

Proteinele sunt, de asemenea, importante, atât pentru structura osoasă, cât și pentru menținerea musculaturii. O masă musculară bună contribuie la stabilitate și poate reduce riscul de cădere la vârste înaintate.

Suplimentele cu calciu sau vitamina D nu trebuie administrate automat în doze mari. Necesitatea lor depinde de alimentație, de starea de sănătate și, în anumite situații, de rezultatele investigațiilor medicale.

Mișcarea poate ajuta oasele să devină mai rezistente

Activitatea fizică nu este importantă doar pentru controlul greutății sau pentru sănătatea inimii. Oasele răspund la solicitările mecanice, iar exercițiile potrivite pot contribui la dezvoltarea și menținerea rezistenței lor.

Mersul alert, alergarea, dansul și urcatul scărilor sunt exemple de activități în care scheletul susține greutatea corpului. Acestea stimulează adaptarea țesutului osos la efort.

Antrenamentele de forță au un rol important, deoarece contracțiile musculare exercită solicitări asupra oaselor. Exercițiile cu greutăți, benzile elastice sau mișcările care folosesc propria greutate corporală pot fi integrate într-un program adaptat vârstei și condiției fizice.

Pentru adulții tineri, consecvența este mai importantă decât intensitatea exagerată. O rutină care combină mișcarea zilnică și exercițiile de forță poate aduce beneficii pe termen lung.

La persoanele care au deja osteoporoză sau au suferit fracturi vertebrale, anumite exerciții trebuie adaptate pentru a evita accidentările. În aceste situații, programul de mișcare este bine să fie stabilit împreună cu un specialist.

Sedentarismul prelungit, în schimb, poate contribui la slăbirea musculaturii și la deteriorarea sănătății osoase, mai ales atunci când este asociat cu o alimentație deficitară.

Dietele drastice și slăbitul rapid pot afecta sănătatea oaselor

Dorința de a pierde rapid în greutate determină unele persoane să adopte regimuri alimentare foarte restrictive. Deși schimbările pot fi vizibile pe cântar, organismul poate ajunge să primească prea puține calorii, proteine și minerale.

Atunci când aportul energetic este insuficient pentru o perioadă lungă, pot apărea dezechilibre hormonale care influențează inclusiv metabolismul osos.

La femeile tinere, menstruațiile neregulate sau absența menstruației pot reprezenta uneori semne ale unui deficit energetic, ale unor tulburări hormonale sau ale altor probleme medicale care necesită evaluare.

Sportivii care se antrenează intens, dar nu consumă suficientă energie pentru a susține efortul, pot fi și ei expuși riscului de afectare a sănătății osoase.

Menținerea unei greutăți sănătoase nu presupune restricții extreme. O alimentație variată, adaptată necesarului individual, poate susține atât sănătatea metabolică, cât și pe cea a sistemului osos.

Fumatul și alcoolul pot accelera deteriorarea sistemului osos

Anumite obiceiuri au efecte care se acumulează în timp, chiar dacă nu produc simptome imediate.

Fumatul este asociat cu un risc crescut de fragilitate osoasă și fracturi. Substanțele din fumul de țigară pot influența procesele implicate în formarea și menținerea țesutului osos, iar efectele se pot adăuga altor factori de risc.

Consumul excesiv de alcool poate afecta, la rândul său, sănătatea oaselor. Pe lângă influența asupra metabolismului osos, alcoolul poate crește riscul de accidente și căderi.

Un alt factor important îl reprezintă utilizarea îndelungată a anumitor medicamente, în special a corticosteroizilor administrați sistemic. Aceste tratamente pot fi necesare pentru controlul unor boli, dar pot contribui la pierderea masei osoase.

Persoanele care urmează astfel de tratamente nu trebuie să le întrerupă fără recomandarea medicului. În schimb, este important să discute despre eventualele măsuri de protecție a oaselor și despre necesitatea unor investigații.

Când este necesară verificarea densității osoase

Osteoporoza poate fi identificată prin investigații specifice, cea mai cunoscută fiind osteodensitometria DXA, care măsoară densitatea minerală osoasă.

Această investigație nu este necesară de rutină pentru fiecare adult tânăr sănătos. Ea poate fi recomandată persoanelor cu factori de risc, celor care au suferit fracturi de fragilitate sau femeilor și bărbaților din anumite categorii de vârstă, în funcție de recomandările medicale.

Antecedentele familiale de fracturi de șold, menopauza precoce, greutatea corporală foarte redusă, tratamentele prelungite cu corticosteroizi și unele boli cronice pot influența decizia de evaluare.

Este important ca persoanele care observă o scădere neexplicată a înălțimii, dureri persistente de spate sau care suferă fracturi după traumatisme minore să solicite un consult medical.

Prevenirea osteoporozei nu înseamnă doar protejarea oaselor la bătrânețe, ci și păstrarea mobilității, independenței și capacității de a desfășura activitățile obișnuite.

Obiceiurile formate la 20 sau 30 de ani pot avea efecte mult mai târziu, însă nici după această vârstă nu este prea târziu pentru schimbări benefice. Alimentația echilibrată, activitatea fizică și identificarea factorilor de risc rămân importante în fiecare etapă a vieții.

Sursa foto + text: csid.ro

By admin

Lasă un răspuns